Spasmofilie sau atac de panică?

Articol realizat de redacția Creative Art Copywriting cu informații din surse deschise. Acest articol nu a fost revizuit de un specialist. 

         

Existența spasmofiliei ca afecțiune autonomă nu este unanim recunoscută. Spasmofilia nu este considerată o patologie, ci este cuvântul folosit pentru a descrie simptomele provenite dintr-o stare de sensibilitate fizică și psihică. Este deci un sindrom al fricii acute și al manifestărilor sale. Conform clasificărilor actuale (DSM-5, celebrul Manual de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mentale, clasificarea americană a bolilor mintale), spasmofilia este o formă de anxietate patologică.

Atacuri de panica dese

Pentru o perioadă îndelungată, simptomele corelate cu „spasmofilia” au fost evaluate în mod diferit de psihiatri, care le-au atribuit isteriei sau anxietății, iar în opinia endocrinologilor și a generaliștilor acestea s-ar datora hiperexcitabilității neuromusculare, care își are originea în biochimia calciului. Studiile recente privind anxietatea au diminuat decalajul dintre aceste opinii.

           Spasmofilia este cauzată de lipsa de micronutrienți din organism, în special calciu și magneziu. Deoarece femeile sunt mai predispuse la pierderi de calciu (menstruație, lactație etc.) și au un aport scăzut al acestor minerale (din cauza stresului, a dietelor etc.), boala devine destul de frecventă în rândul femeilor tinere. Din păcate, pe lângă o alimentație proastă, această tulburare poate fi și moștenită de la unul din părinți. Cea mai comună formă de spasmofilie ereditară o reprezintă atacurile de panică. Afecțiunea poate apărea și secundar altor patologii, precum cele endocrine (hipoparatiroidismul, o funcționare insuficientă a glandelor paratiroide). Spasmofilia prezintă o varietate de simptome care nu sunt neapărat grave, dar pot fi extrem de neplăcute pentru persoana afectată. Semnele și simptomele clinice ale acestei patologii se manifestă prin tulburări în întreg organismul, deoarece magneziul și calciul sunt implicate în activitățile fiecărei celule din organism.

           Principalul simptom îl reprezintă spasmele. Cred că fiecare persoană a experimentat diverse contracții ale mușchilor, la nivel ocular (zbaterea ochiului) sau așa-numiții „cârcei”, spasme ale gambelor care apar îndeosebi noaptea și sunt atât de dureroși încât persoana se trezește din somn. De asemenea, printre simptome se numără și palpitații, amețeală, transpirație excesivă, îndeosebi a palmelor, amorțeală și furnicături cel mai frecvent la nivelul membrelor, spasme ale laringelui și esofagului care dau senzația de sufocare (persoana simte nevoia de a respira adânc, deoarece pare ca nu are suficient aer). 

           Cei care suferă de spasmofilie sunt deprimați și anxioși. Starea lor mentală se află într-o tensiune permanentă, gândindu-se întotdeauna că se întâmplă ceva rău, le este teamă să desfășoare anumite activități, toate fără o motivație clară. Imaginația lor găsește explicații false pentru starea în care se află și cred că orice este posibil. De asemenea, cei care suferă de spasmofilie au tulburări de somn: insomnie, somn agitat, coșmaruri frecvente. Ca semne fizice, părul și unghiile devin fragile și casante, ceea ce poate reprezenta o problemă, îndeosebi pentru femei.

           Cea mai severă manifestare la nivel neuropsihologic o reprezintă atacurile de panică. Când pacienții se confruntă cu un astfel de atac, tot ceea ce îi înconjoară devine periculos și sunt urmăriți de gândul că ceva rău se poate întâmpla oricând, simțind o mare teamă și începând să tremure.  

Cauzele spasmofiliei

           În ceea ce privește cauza spasmofiliei, nu este foarte bine cunoscută. Ar putea fi descrisă ca o reacție disproporționată la o situație stresantă sau anxietate. Aceasta teamă cauzează apariția simptomelor care vor conduce ele însele la teamă, ajungându-se la un cerc vicios. O altă ipoteză este că spasmofilia este cauzată  de o deficiență cronică de magneziu și calciu care joacă un rol important în contracția musculară și transmiterea impulsurilor nervoase. Aceasta ar explica hiperexcitabilitatea neuromusculară. Tulburările de somn responsabile de astenie și distonie neuronală sunt, de asemenea, suspectate ca potențiale cauze.

            Consumatorii avizi de cafea pot prezenta, de asemenea, unele forme de spasmofilie ca urmare a proprietăților diuretice ale băuturii. Cafeaua băută în exces deshidratează și contribuie la pierderea mineralelor și a electroliților, în special a calciului, a magneziului și a potasiului. Potrivit unor cercetători, crampele musculare și spasmele pot fi, de asemenea, rezultatul deficiențelor minerale, în special deficitul de calciu, magneziu și potasiu. 

            Consumul excesiv de zahăr poate contribui, de asemenea, la contracțiile involuntare ale mușchilor, la fel și stresul și lipsa somnului. Efectele stimulatoare ale zahărului sunt considerate a fi responsabile pentru apariția spasmofiliei, în timp ce somnul insuficient determină o funcționare slabă a sistemului nervos și o activitate inadecvată a mușchilor. Stresul și tulburările de somn își pun amprenta asupra sănătății noastre și pot crește probabilitatea, frecvența și, eventual, severitatea spasmelor musculare.

            În plus, stresul este cauza principală a deficiențelor minerale. Când este stresat pentru perioade lungi de timp, corpul nostru lucrează mai mult pentru a face față acestei situații și, prin urmare, consumă mai multe substanțe nutritive, de aici riscul mai mare pentru deficiențe. Mulți experți sunt de acord că stresul poate provoca deficiențe de vitamine și minerale, în special a vitaminelor B, deficiențe de calciu sau magneziu. De exemplu, este cunoscut faptul că o deficiență severă de magneziu poate conduce la multe probleme de sănătate ușoare până la severe, de la depresie până la probleme osoase și cardiovasculare.

Tetanie, atacuri de panică sau spasmofilie? 

În discursul medical, spasmofilia este asociată deseori cu tetania. Tetania se manifestă sub două forme de afecțiuni. Prima, cea mai rară, poate fi consecința unei micșorări a concentrației de calciu sangvin (hipocalcemie), ca în cazurile rar observate de hipoparatiroidie, dar și unei diminuări a cantității de magneziu sau de potasiu (hipokaliemie), ori unei alcaloze, adică unui exces de baze (substanțe alcaline) în organism. A doua formă de tetanie, mai frecventă, căreia i se rezervă, în general, denumirea de spasmofilie și care mai este numită uneori tetanie normocalcemică, nu are o cauză precisă: pot fi incriminate deficite în magneziu sau calciu și factori psihologici.  

Deși tetania poate fi legată de o hipocalcemie, adică o concentrație insuficientă de calciu în sânge, responsabilă și de alte tulburări, cel mai adesea, convulsiile apar atunci când o persoană respiră prea rapid sau prea profund (hiperventilație), în timpul episoadelor de anxietate sau în timpul eforturilor intense. Creșterea cantității de aer inspirat duce la scăderea dioxidului de carbon din sânge.

În cazul hipocalcemiei asociate cu o boală, este necesară restabilirea nivelului de calciu din sânge. Dar injecția cu calciu nu are utilitate atunci când crizele sunt legate de hiperventilație. În acest caz, este utilă respirația într-o pungă de plastic, pentru a crește dioxidul de carbon. Această tehnică ar trebui utilizată numai în prezența unei alte persoane și oprită imediat ce simptomele au dispărut. Chemarea unui medic este indispensabilă. El poate administra un sedativ, reasigura și crea un climat de încredere. Atunci când anxietatea este calmată, hiperventilația încetează și contracțiile musculare dispar.

Pentru adepții medicinei alternative, spasmofilia este un tip de tetanie, provenită dintr-o stare de „hipersensibilitate neuromusculară și afectivă”. Cercetătorii au completat această definiție prin specificarea faptului că această hipersensibilitate este cel mai probabil de origine genetică și se manifestă ca „o mare dependență de mediu și o vulnerabilitate la stres”.

Această afecțiune se poate manifesta acut, sub formă de convulsii marcate de dureri intense, însoțite de o serie de simptome (tremurături, transpirații, dificultăți de respirație, contracții musculare, chiar tetanii autentice, senzație de furnicături, insensibilitate). Dar poate fi manifestată și într-un mod cronic, ducând la insomnie, oboseală, slăbiciune musculară. Diagnosticul este deseori pus fără respectarea unor criterii riguroase, atunci când simptomele somatice sunt în prim-plan. Acest proces duce adesea la neînțelegerea depresiei sau a anxietății.

Confuzia acestor examinări nu este surprinzătoare deoarece, pentru psihiatri, simptomele de spasmofilie corespund, de fapt, diagnosticului de atac de panică și anxietate generalizată. Termen relativ recent, atacul de panică corespunde atacurilor acute de angoasă. Este mai frecvent la femeile tinere. Criza este brutală, neașteptată, violentă. Angoasa este extremă, cu un sentiment de amenințare, de moarte iminentă, uneori chiar cu senzația de pierdere a contactului cu realitatea. Semnele fizice sunt identice cu cele descrise în atacurile acute de spasmofilie (dificultăți respiratorii, amețeală, neliniște, agitație, tremurături). Atacurile de panică au loc cel mai adesea pe un fond de depresie sau anxietate generalizată. 

Remedii împotriva spasmofiliei

În cazul tulburărilor endocrine, este nevoie de normalizarea calciului seric. Acesta poate fi administrat prin injecții intravenoase sau intramusculare cu calciu sau prin injectare cu gluconolactat de calciu și magneziu, de exemplu. Dacă există tulburări neurologice, consultați un psihiatru care vă va prescrie o rețetă individualizată.

            Psihoterapia este recomandată pentru atacurile de panică. Pacienții învață să identifice sentimentele legate de boală pe care le-au interpretat greșit, să minimalizeze frica gândindu-se și spunând lucruri pozitive și convingându-se că gândurile lor negative nu au nicio bază reală. De asemenea, pacienții învață exerciții de respirație, relaxare și expunere controlată la stimuli și situații care declanșează panică. Spasmofilia netratată poate duce la afecțiuni mintale grave și la dezechilibre minerale care afectează mușchii, inima, digestia, oasele etc.

Alimentația joacă de asemenea un rol important. O dietă adecvată și echilibrată, bogată în surse de calciu și magneziu precum lactate (brânză de capră, mozarella), ouă, carne de pui și pește (de preferință somon, ton, halibut), fructe (banane, kiwi, avocado), legume (spanac, salată, varză sfeclă), etc. asigură vitaminele și mineralele necesare, astfel încât spasmofilia să poată fi prevenită sau tratată cu ușurință.  

 

 

Share on facebook
Share on twitter
Share on email
Share on facebook
Distribuie 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *