ATACUL DE PANICĂ

Atacurile de panică constituie un subiect destul de delicat pentru majoritatea oamenilor. Acestea nu sunt un eveniment plăcut pentru nimeni și aproape toți oamenii se confruntă o dată în viață cu un semi-atac de panică. În cazul în care aveți pe cineva în familie care se confruntă cu așa ceva sau dumneavoastră în cauză sau doar dacă doriți să vă informați mai bine cu privire la acest subiect, acest articol conține toate informațiile necesare.

atacul de panica

Ce este un atac de panică?

Atunci când vine vorba de panică, specialiștii sau persoanele în cauză se gândesc la tulburarea de panică, iar omul obișnuit se gândește la atacul de panică. Tulburarea de panică este maladia sau una dintre formele anxietății clinice care poate cauza apariția atacurilor de panică. Această tulburare de panică se manifestă de cele mai multe ori după ce persoana în cauză depășește pragul de 20 de ani și este o condiție destul de rar întâlnită întrucât este regăsită la doar 2 – 5% din populație. Tulburarea de panică este considerată diagnostic în momentul în care persoana se confruntă cu atacuri de panică foarte dese, foarte intense și de foarte scurtă durată, care apar de cele mai multe ori din senin.

Durata unui atac de panică poate varia de la o persoană la alta și în funcție de diferitele cauze/motive care au stat la baza acestuia. Ca durată, ele se pot manifesta între câteva minute și câteva zeci de minute. Totuși, punctul de maximă intensitate al atacului de panică este atins în primele minute de desfășurare, nu după 10 minute de atac. Un alt aspect care diferă de la o persoană la alta și în funcție de cauză este și frecvența atacurilor de panică. Sunt persoane care de-a lungul vieții se confruntă cu doar câteva atacuri de panică și sunt persoane care se confruntă cu un atac de panică pe lună, poate chiar mai des. Frecvența acestora este determină de mai mulți factori pe care îi voi elabora pe parcursul articolului.

Un atac de panică și simptomele acestuia

Simptomele unui atac de panică poate fi foarte variate și diferă de la o persoană la alta și în funcție de cauza atacului de panică, dar și de intensitatea acestuia. Acestea sunt foarte neplăcute atât fizic, cât și psihic, iar persoana care le suportă are impresia că starea de sănătate este pusă grav în pericol. Dintre cele mai frecvent întâlnite simptome ale unui atac de panică am selectat câteva:

·         Palpitații la nivelul inimii resimțite ca bătăi foarte puternice și/sau accelerate

·         Transpirație excesivă apărută din senin

·         Resimțirea unor valuri fie de căldură intensă, fie de frig, care nu sunt cauzate de factori exteriori

·         Senzații de amorțeală sau de furnicături în diferite zone ale corpului

·         Frisoane sau tremur

·         Senzație de sufocare cauzată de un nod în gât

·         Respirație efectuată cu dificultate sau senzația de întrerupere a acesteia

·         Presiune, disconfort, durere la nivelul pieptului

·         Senzație de greață, diaree sau disconfort la nivelul stomacului

·         Senzații de amețeală, rău general, pierdere a echilibrului, leșin, vertij

·         Senzația desprinderii de corp/ de a fi în afara corpului/ senzația de irealitate

·         Frica de moarte

·         Frica de pierdere a controlului sau de înnebunire

În cazul în care resimțiți unele dintre aceste simptome trebuie să aveți în vedere și faptul că multe dintre ele pot avea la bază o condiție medicală cum ar fi hipoglicemia, astm, edemul pulmonar și multe altele. Este vorba despre atacuri de panică doar în cazul în care aceste simptome nu au o rădăcină somatică, un motiv real pentru care se petrec și nici nu sunt cauzate de vreun factor extern ( ex.: valuri de frig cauzate de un frigider deschis etc.) În general, dacă o persoană se confruntă pentru prima oară cu un atac de panică și manifestă astfel de simptome, va consulta și un medic specialist pentru efectuarea unor analize. Dacă se ajunge la concluzia că pacientul este sănătos din acele puncte de vedere, abia atunci se poate cataloga condiția ca atac de panică, frecvența acestora conducând la tulburare de panică. Nu se poate începe un tratament pentru ameliorarea atacurilor de panică nici medicamentos, nici psihic, până nu se ajunge la concluzia că pacientul nu suferă de alte afecțiuni care ar putea să-i cauzeze simptome similare cu cele ale unui atac de panică.

Dacă ați suferit o singură dată în viață de un atac de panică, acesta nu este diagnosticat de sine stătător. Majoritatea oamenilor se confruntă în decursul vieții cu un atac de panică sau mai multe, dar la intervale atât de îndepărtate încât nu pot fi diagnosticate ca tulburare clinică. Diagnosticul de tulburare de panică apare în momentul în care atacurile de panică sunt suferite de un individ foarte des, fapt care cauzează și sporește nivelul de îngrijorare al persoanei respective – încă un motiv în plus ce poate conduce la sporirea rapidității cu care se petrec aceste atacuri de panică.

Această frică de atacuri de panică (frică ce apare în momentul în care persoana începe să se confrunte mai des cu ele) alterează foarte mult comportamentul și viața unui om. O persoană care se gândește în mod constant la când o să apară următorul atac și cum ar putea să evita apariția acestuia va evita foarte multe situații care ar putea să îl pună într-o postură inconfortabilă, iar prin prisma acestui fapt va pierde foarte multe oportunități din viața sa. Un exemplu elocvent în această situație ar fi o persoană care a suferit un atac de panică în timp ce conducea – persoana respectivă va asocia acțiunea de a conduce cu apariția unui atac de panică și prin urmare va evita să se mai urce la volan. De asemenea, un alt exemplu ar fi persoanele care au suferit un atac de panică în urma unui efort fizic considerabil efectuat și pentru a evita să se mai confrunte cu altele devin persoane foarte comode, sedentare, care nu mai practică deloc sport din teama de a nu se confrunta din nou cu un atac de panică. Totodată, unii oameni ajungi atât de înspăimântați încât devin dependenți de alte persoane din teama de a nu rămâne singuri și a se confrunta cu un atac de panică și să nu poată fi ajutați de nimeni.

Cum apare panica și atacul de panică?

Specialiștii sunt de părere că dacă oamenii înțeleg care sunt cauzele panicii și ale unui atac de panică, aceștia știu cum să întâmpine sau să diminueze aceste aspecte. Primul aspect care ar trebui să fie luat în vedere este acela că nu este vorba de un singur factor care să cauzeze totul, ci mai degrabă poate fi vorba de mai mulți factori generali care îl pot face pe individ să se simtă vulnerabil (și să manifeste o mică teamă constantă în viață), poate fi vorba și de factori cauzali specifici (care pot explica apariția unor atacuri de panică) sau de factori de menținere, care după cum le sugerează și numele, aceștia nu ajută la declanșarea directă a atacurilor de panică, ci ajută la menținerea sau agravarea simptomelor pe termen lung.

Factorii generali. Din cauza unor mecanisme de natură genetică, unii oameni sunt mai predispuși apariției atacurilor de panică. Persoanele care un în familie istorie de tulburare de panică sunt de până la 5 ori mai predispuși să dezvolte la rândul lor o astfel de condiție. Aceste lucruri au fost demonstrate prin câteva studii ce au relevat faptul că panică poate fi în strânsă legătură cu genele de pe anumiți cromosomi.  Un alt factor general care poate contribui la vulnerabilitatea unei persoane în fața atacurilor de panică ține de temperamentul și comportamentul persoanei respective. În cazul de față este vorba despre trăsătura de personalitate denumită neuroticism. Această trăsătură se referă la persoanele care au tendința frecventă de a se îngrijora foarte des, de a se lăsa afectați cu facilitate de către emoțiile negative sau stresante, plâng ușor, se enervează repede, se sperie la fel de ușor sau se lasă foarte afectați și de cea mai mică urmă de stres. Acest tip de comportament este foarte predispus apariției atacurilor de panică din cauza firii persoanei în cauză. Alte studii au indicat faptul că persoanele care au în familie rude cu istoric medical de tulburări respiratorii sunt de asemenea mult mai predispuși la apariția frecventă a atacurilor de panică. Același lucru este valabil și pentru persoanele care de-a lungul vieții au suferit traume, experiențe de violență, abuzuri sexuale sau psihice și lista poate continua.

Factorii cauzali specifici. Cel mai important factori cauzal specific în cazul atacurilor de panică este interpretarea la un rang de catastrofă a senzațiilor din jur. Persoanele care se confruntă des cu atacuri de panică au impresia că toate întâmplările prin care trec sunt foarte intense și periculoase. Acest factor se dezvoltă doar în mintea persoanelor care suferă de atacuri de panică și îi face pe aceștia să exagereze imediat – ex.: se resimte o stare de oboseală mai pronunțată, iar aceasta este imediat asociată cu leșinul, cu senzația de rău și cu anticiparea unui atac de panică, deși este pur și simplu o banală stare de oboseală. Prin intermediul acestei interpretări de exagerare, orice factori banal de disconfort, indiferent cât este de mic, poate fi hiperbolizat până la rangul de atac de panică.

Factorii de menținere. Nimeni nu contestă faptul că atacurile de panică sunt niște experiențe grele prin care nimeni nu vrea să treacă de mai multe ori, iar acesta este și motivul pentru are persoanele care s-au confruntat cu așa ceva de mai multe ori devin foarte preocupate de evitarea lor. Totuși, aceasta nu este o abordare sănătoasă a vieții. Persoanele care încearcă să evite orice factor care le poate aduce efort, stres, neliniște, singurătate sau alte aspecte, ajung să lipsească de la foarte multe evenimente din viața lor și, la polul opus, se produc doar stricăciuni. Deși în aparența se micșorează stresul prin evitarea factorilor ce îl pot cauza, în realitate, persoanele trăiesc într-un stres constant de tipul „trebuie să fac ceva ce nu îmi poate cauza un atac de panică sau oare asta o să-mi cauzeze un atac de panică”. De asemenea, dacă atacurile de panică continuă să apară deși persoana în cauză evită tot ce le-ar putea declanșa, sentimentul de nesiguranță și de lipsă de speranță este mult mai acut.